În vremuri în care e greu să găsești repere și exemple de verticalitate, vă invităm să vă lăsați inspirați de poveștile lor.

Sandra Mavhima se descrie simplu - coregraf și dansator. Pe lângă numeroasele spectacole de dans contemporan la a căror producție și punere în scenă a contribuit, Sandra are un incredibil talent pedagogic. Această calitate a ajutat-o în procesul de dezvoltare și implementare a proiectului "Mișcare și culoare", care dincolo de beneficiul de a-i pune pe copiii din mediile defavorizate în contact cu arta contemporană prin joacă și miscare, promovează diversitatea și toleranța. 
 

Cine este Sandra Mavhima?
 
Sunt coregraf și dansator.
 
Povestește-ne despre parcursul tău profesional. Cum și de ce ai ales o carieră în sectorul neguvernamental?
 
Îmi este destul de greu să vorbesc despre mine.
Am urmat o carieră în dans. Am absolvit Liceul de coregrafie din București, apoi UNATC - secția coregrafie, și ulterior UNARTE - Istoria și Teoria Artei. 

Am lucrat și lucrez în mai multe direcții - dans, film, teatru, publicitate, televiziune, educație vizuală, pedagogie, cercetare coregrafică. Cred că am ajuns în sectorul neguvernamental printr-un șir de întâmplări.
 
Care a fost cea mai mare reușită de până acum? Dar nereușită din care ai învățat cel mai mult?
 
N-aș putea zice exact unde am eșuat și unde am reușit.
Pot sa spun că am învățat să privesc orice reușită ca fiind consecința unei nereușite.
 
Care este persoana din mediul neguvernamental pe care o admiri cel mai mult? De ce?
 
Întâlnirea cu Raluca Iacob de la Asociația MetruCub mi-a oferit oportunitatea de a cunoaște mai bine sectorul neguvernamental.

Pe Raluca o admir pentru capacitatea de a cataliza artiști și persoane din sistemul de învățământ public, pentru puterea de a-i așeza la aceeași masă să discute despre cum ar putea îmbunătăți educația din România. 
 
De ce Asociația Secția de Coregrafie și nu altă organizație? Ce te leagă de ea, cum te regăsești în ea, cum te reprezintă? Ce și-a propus să facă proiectul „Mișcare și Culoare”?
 
Lucrez în Asociația Secția de Coregrafie deoarece sunt co-fondator.
Mă leagă de ea 8 ani de activitate și experiențele create alături de Roxana Marin, Daniela Sima, Irina Cangeopol, Maria Ion. Alături de ele am creat proiecte precum „Alt Concurs Național de Coregrafie” - festival internațional de dans contemporan, „Cartierul de Dans” - program curatorial, ”IronCage” - co-producție româno - spaniolă, „Zilele Dansului Contemporan la Biblioteca Națională” și multe altele.
 
„Mișcare și Culoare” și-a propus să experimenteze un nou tip de educație culturală, care să integreze dimensiunea cognitivă cu cea emoțională, kinestezică și de conștientizare a propriului corp ca instrument și ca subiect al exprimării prin artă. Cu un format modular de întâlniri, laboratoare, tururi ghidate, expoziții și vizionări de spectacole, proiectul a adunat 40 de copii din medii defavorizate, alături de copii din zone cu acces la cultură.
 
Cum ai caracteriza România acum și care crezi că este cel mai important lucru care trebuie să se schimbe în societate?
 
O țară a contradicțiilor, sufocată de birocrație.
Toate lucrurile pe care le facem sunt importante, oricât de mici ar fi.
 
Proiectul Mișcare și culoare al Asociației Secția de Coregrafie a câștigat locul I la secțiunea Artă și Cultură în cadrul Galei Societății Civile 2018. Acest articol este parte a proiectului editorial Profil de ONGist, realizat de Gala Societății Civile în parteneriat cu portalul Știri.ong.