GSC: Dacă Greenpeace a pornit cu o barcă, acum Greenpeace România cu ce ar trebui să se deplaseze pentru a întrerupe tăierile ilegale de păduri?
 
GP: Mi-aș dori să ne deplasăm cu trenul, în principal, dar când cercetezi tăieri de păduri te deplasezi cu tot felul de vehicule, conform terenului. Din perspectiva asta, nu poți fi tocmai împăcat cu faptul că trebuie să treci pe la benzinării și să arzi combustibili fosili. Privești cu speranță spre un viitor apropiat în care să încărci la o pompă sub formă de priză, conectată la surse curate și regenerabile de energie. Altfel, de cele mai multe ori, când intri cu o mașină într-o pădure ce arată a șantier nu mai ajungi să-ți faci mustrări de felul ăsta, că pe acolo au circulat mulți alții cu tot felul de tractoare și versanții goi îți dau alte teme de gândire. Oprești când ajungi la o pădure intactă, o iei la pas ca printr-un sanctuar, simți un aer cu totul altfel și îți faci curaj pentru a o lua a doua zi de la capăt.
 
GSC: Cum credeți că este văzut Greenpeace România de către autorități și de către cetățeni?
 
GP: Percepția este foarte variată. De la ‘ăia care se leagă cu lanțuri’ până la a considera Greenpeace o organizație care aduce speranță și schimbare. Depinde și de cât de mult am stârnit interesul persoanei, astfel încât să ajungem să ne cunoaștem, să lucrăm împreună sau să citească cu puțină răbdare despre noi. E trist este însă când oamenii ne scriu să intervenim pentru că instituțiile publice nu își fac treaba și nu găsesc soluții în cazuri cu impact asupra mediului din domenii foarte variate. Iar noi nu putem interveni oriunde și oricând, având resurse limitate pe care le dedicăm unor campanii din domeniul pădurilor și cel al tranziției către surse curate de energie curate, pentru a preveni schimbările climatice. Astfel, de multe ori putem doar sfătui oamenii ce să facă sau intervenim de la distanță. Când primim solicitari în care oamenii ne `aruncă` informații și nu depun vreun alt efort pentru a ajunge la rezolvarea problemei, ne dăm seama că mai este mult de muncă la capitolul implicare și responsabilizare civică.
 
GSC:  Ce înțelegeți voi prin nesupunere civică? Cum trebuie generate schimbările într-o societate cum este cea românească?
 
GP: Ajungem la situații în care am urmat toate căile disponibile în mod normal pentru a preveni impactul negativ al unei decizii - de exemplu înaintarea unor comentarii și participarea la consultări publice, transmiterea unor petiții, cercetări de teren și întocmirea unor rapoarte, participarea la grupuri de lucru, contestarea în instanță a unor acte – și la un moment dat în campania respectivă e necesară expunerea problemei în alt fel. De cele mai multe ori, acea expunere iese din cotidian și trebuie să aibă astfel o formă de nesupunere civică. Nu este o situație complet diferită față de state mai dezvoltate, diferă doar detaliile. Ce ar genera schimbarea în societatea românească cu adevărat ar fi o evoluție în cum ne vedem ca cetățeni. Să avem speranță și să luăm atitudine pentru lucruri mărunte și mai puțin mărunte, să nu lăsăm să treacă fapte pe lângă noi, cum ni se întâmplă de multe ori. Curaj și speranță.
 
GSC:  Care este cea mai nonconformistă formă de protest pe care ați aplicat-o în România?

GP: Cred că celor mai mulți le vine în minte protestul în care 50 de activiști s-au apucat să sape după aur în curtea Parlamentului, declarând-o zonă de exploatare minieră. Era în contextul pregătirii unei legi care ar fi permis oricărei companii să exploateze resurse, indiferent de locație (cu dedicație pentru Roșia Montana Gold Corporation) sub eticheta interesului național sau a interesului public deosebit.
 
GSC: Care este cea mai mare realizare a Greenpeace în România?

GP:
Campaniile noastre durează mai mulți ani iar succesul se măsoară în etape atinse. De asemenea, de multe ori campaniile sunt derulate în cooperare cu alte organizații, fapt pentru care și realizările sunt comune (de exemplu campania împotriva proiectului minier de la Roșia Montană, Campania împotriva explorării și exploatării gazelor de șist). 

Cea mai recentă realizare este legată de campania de protejare a pădurilor în cadrul căreia am lansat un Ghid de identificare a tăierilor și transporturilor ilegale de arbori, împreună cu site-ul www.salvezpadurea.ro, unde oricine poate depune o sesizare către autorități, legată de posibile tăieri ilegale. Site-ul înregistrează de asemenea și răspunsurile autorităților. 

Ne bucurăm și că în această vară am reușit să mobilizăm 90 de voluntari din 14 țări din Europa, care au venit în Tabăra de Protejare a Pădurilor din Munții Făgăraș și care au cartat 854 de hectare de păduri virgine pentru a fi incluse în Catalogul Național și 985 de hectare de păduri virgine distruse.
 
GSC: Câte amenzi ați primit de-a lungul timpului și pentru ce?
 
GP: Mai interesant ar fi de menționat câte procese am declanșat în instanță pentru dreptul de a avea acces la informații de interes public, sau pentru anularea unor acte administrative care ar fi permis extinderi de cariere de cărbune, începerea lucrărilor miniere la Roșia Montană, forajelor pentru gaze de șist, sau anularea avizelor de funcționare pentru instalații care poluează peste limita legală. 

Ne bucurăm pentru fiecare proces câștigat sau care reușește să amâne cât de mult ceva care ar afecta oamenii și mediul înconjurător și pentru zecile de voluntari care ne ajută în campanii, își dedică timpul și energia pentru a proteja mediul.
 
Mai multe informații despre activitatea organizației Greenpeace România găsiți pe http://www.greenpeace.org/romania/ro/

Interviu realizat de Răzvan Ostroveanu, Coordonator cercetare și dezvoltare - Gala Societății Civile