Juriu

Deși are 20 ani de experiență în industrie, încă se bucură de ce face și simte că e în locul în care își poate pune în valoare întreaga educație (matematică-fizică --> medicină --> publicitate) și poate contribui pozitiv în societate.

În strategie aduce disciplină și creativitate: analizând cu atenție înainte de a diagnostica, pentru a găsi calea sănătoasă către ”bine”, și rezolvând probleme bazate pe fapte și ideație creativă.

În publicitate crede în simbioza între strategie și creație și își amintește să păstreze lucrurile light, căutând perspectivele proaspete (unghiul diferit) și contribuind la dezvoltarea a diferite tipuri de campanii pentru branduri comerciale naționale, internaționale și ONG-uri.

Lucrările Lucianei au fost premiate la festivaluri recunoscute local și internațional precum: Gala Societății Civile, Internetics, ADC, Effie România, Effie Europa, Effie Best of The Best, Golden Drum, Eurobest.

***

1. Ce teme credeți că vor defini agenda societății civile în următorii ani?

A. Decalajul dintre drepturi ”pe hârtie” (clamate dar nedate) și drepturi în practică. Am văzut asta direct lucrând pentru diverse campanii sociale: legislația există, promisiunile există, dar finanțarea și implementarea reală rămân opționale. Cred că tot mai multă energie civică se va concentra pe acest gap: pe a cere statului nu doar legi, ci execuție și bugete alocate concret.

B. Combaterea „purplewashing"-ului instituțional și corporativ. Purple (culoarea cauzei feministe) + washing (o formă de înșelăciune). Practica prin care instituțiile statului proclamă susținerea egalității de gen fără să întreprindă acțiuni concrete sau semnificative. Strategia folosită pentru a câștiga popularitate sau imagine publică, ca formă de oportunism, în locul unei schimbări reale. Gesturi oportuniste de egalitate vor fi tot mai des expuse și penalizate public. Societatea civilă va juca rolul de „detector" cerând dovezi și implicându-se mai mult civic.

C. Reactivarea implicării civice într-un climat de neîncredere. Statisticile sunt descurajante: doar 2,4% din actele normative sunt influențate de implicare civică, iar 80% din legi trec fără nicio consultare reală. Marea provocare va fi să găsim mecanisme (digitale, culturale, virale) care să facă implicarea civică ușoară, vizibilă și eficientă, într-o societate obosită și politic polarizată.

D. Aș adăuga, ca temă transversală, presiunea în creștere pe care o aduce valul conservator/extremist asupra drepturilor deja câștigate (fie ele drepturi de gen, ale minorităților sau reproductive).  

2. Ce experiență personală v-a făcut să credeți că implicarea civică poate schimba ceva?

A. Am lucrat pro bono lucrat pentru nenumărate campanii sociale - toate cu zero buget de comunicare și toate cauze serioase, care meritau susținere. Deși situația părea de nedepășit și societatea greu de mobilizat, odată ce am găsit cum să facem cauzele vizibile, am stabilit arcul narativ și am găsit o strategie de comunicare interesantă, am descoperit că oamenii nu sunt nepăsători și de neclintit. Se mobilizează și se implică, dacă li se dă mai întâi un motiv să se oprească din ce fac și să privească campania, apoi un motiv să rămână cu ochii pe subiect, și în final, se implică dacă înțeleg că gestul lor oricât de mic - o semnătură, un share, o donație modică - chiar are impact (contează concret pentru rezultat).

B. Alte exemple directe și foarte personale: 

Știu că prin donația mea recurentă lunară la SOS Satele Copiilor dau o șansă la o viață mai bună unor copii să devină adulți stabili pe picioarele lor. Și văd asta urmărind rezultatele lor.

Știu că, dacă o ajut pe vecină mai în vârstă să ajungă la vot cu Bolt, o ajut să-și exercite un drept pe care altfel l-ar fi pierdut, pur și simplu pentru că nu s-a organizat să cheme urna mobilă și pentru că nu poate merge pe jos.

Știu că prin faptul că am sterilizat 16 de pisici ale nimănui strânse în curtea noastră și am decis să le îngrijesc cât pot (mâncare, adăpost, ocazional tratamente) + am salvat vreo 12 pui de pisică și le-am găsit case în loc să-i las în stradă - e foarte posibil să le fi salvat sau prelungit viața.

C. Și cred în ce spuneau Tom Robbins și Albert Einstein (ca principiu esențial al schimbării):

Tom Robbins: ”Dacă nu faci nimic, nimic nu se va schimba”. 
Albert Einstein: ”Nebunia înseamnă să faci același lucru, iar și iar, dar să te aștepți la rezultate diferite”.

Nu mă mai aștept ca făcând nimic să se schimbe ceva (în bine sau în rău) în jurul meu. 
Nu mai aștept nici măcar să facă statul. 
Ci, dacă și când pot pun mâna și fac eu. 
Poate exemplul meu mai motivează pe careva să pună mâna să facă și el. 
Și uite-așa devenim mulți - o întreagă comunitate care face bine.
Și doar așa cred că putem trăi mai bine toți, împreună.