15.02.1012. O zi ca oricare alta in comuna Huruiesti. Zapada a creat mari probleme si aici, multe drumuri au fost blocate iar majoritatea locuitorilor prefera sa ramana in case, la adapost de viscol si temperaturile foarte scazute. Nu si pentru Simona ingrijitoare la domiciliu, angajata a FSC Bacau. In intreaga comuna are alocati 10 beneficiari, batrani bolnavi, unii chiar imobilizati la pat, fara nici un sprijin din jur. Acestia o asteapta si depind de ea. Pentru cei mai multi Simona este sansa lor de a supravietui acestor conditii extreme. Dupa doua zile in care a nins fara incetare, drumul catre beneficiari este cu adevarat anevoios. Pe ulitele satului nu se vede nici o urma. Cu greu, isi croieste drum prin zapada care ii trece mult peste genunchi. Dar gandul ca este asteptata o face sa razbata mai usor prin nameti. In sfarsit ajunce la tanti Aurica in varsta de 91 ani.
Ochii batranei se umplu de lacrimi. Nu credea ca o sa mai treaca cineva pe la ea zilele astea.
In casa e rece, batrana spune ca nu a mai putut sa razbata la magazie sa aduca lemne. Zapada este mare, iar pasii ei sunt prea mici. Are un resou pe care-l mai baga-n priza, insa ii este frica de consumul prea mare de curent. Are o pensie de doar 350 de lei, care abia ii ajunge de la o luna la alta. Spune ca zilele astea sunt deprimante pentru ea. Acum cativa ani, cam in aceeasi perioada, fiica ei s-a stins din viata. "Nimic nu-i mai dureros decat sa-ti ingropi propriul copil”, spune tanti Aurica.
Simona o intreaba cum isi petrece zilele in aceasta perioada. Spune ca impleteste, doarme si asteapta ca cineva sa-i treaca pragul. Televizor nu are, iar radioul nu l-a mai pornit de cand a murit fiica sa. Traieste cu speranta ca o sa ajunga la primavara sa mai iasa pe prispa casei, poate nepotii o sa vina si pe la ea.
Ingrijitoarea ii spala hainele inmuiate din lighean, ii aduce lemne si ii face focul. Mai sta de vorba cu batrana sa-i mai aline singuratatea apasatoare. O ajuta sa-si prepare ceva de mancare, ii aduce apa proaspata, apoi se pregateste repede de plecare. Un alt beneficiar o asteapta, un alt batran uitat printre nameti. Cu mare efort, batrana o conduce pana la usa... Asteapta sa o revada curand.
In zona rurala de est a judetului Bacau 432 de batrani se afla in situatii similare cu tanti Anica. Zi de zi singurele persoane care se mai preocupa de soarta lor sunt cele 35 de ingrijitoare ale Fundatiei de Sprijin Comunitar, femei simple din comunitate care au fost calificate de organizatie si angajate sa aiba grija de batranii singuri si suferinzi din satele lor. Doua probleme sunt rezolvate astfel: femeile din aceste comunitati sarace, dintre care unele nu au avut loc de munca niciodata, au acum o calificare si o ocupatie stabila. Din asistate social au ajuns contribuabile care isi pot intretine familiile din propria munca. In al doilea rand, batranii din comunitate ramasi ai nimanui, o foarte grava problema sociala, au acum pe cineva care sa aiba grija de ei, sa le intinda o lingura de mancare, sa-i ajute la curatenie, sa le faca focul si sa le aduca apa. Intr-o iarna ca aceasta, aceste interventii inseamna vieti salvate!
Ionut Chirita,
coordonator PR, Fundatia de Sprijin Comunitar
Ochii batranei se umplu de lacrimi. Nu credea ca o sa mai treaca cineva pe la ea zilele astea.
In casa e rece, batrana spune ca nu a mai putut sa razbata la magazie sa aduca lemne. Zapada este mare, iar pasii ei sunt prea mici. Are un resou pe care-l mai baga-n priza, insa ii este frica de consumul prea mare de curent. Are o pensie de doar 350 de lei, care abia ii ajunge de la o luna la alta. Spune ca zilele astea sunt deprimante pentru ea. Acum cativa ani, cam in aceeasi perioada, fiica ei s-a stins din viata. "Nimic nu-i mai dureros decat sa-ti ingropi propriul copil”, spune tanti Aurica.
Simona o intreaba cum isi petrece zilele in aceasta perioada. Spune ca impleteste, doarme si asteapta ca cineva sa-i treaca pragul. Televizor nu are, iar radioul nu l-a mai pornit de cand a murit fiica sa. Traieste cu speranta ca o sa ajunga la primavara sa mai iasa pe prispa casei, poate nepotii o sa vina si pe la ea.
Ingrijitoarea ii spala hainele inmuiate din lighean, ii aduce lemne si ii face focul. Mai sta de vorba cu batrana sa-i mai aline singuratatea apasatoare. O ajuta sa-si prepare ceva de mancare, ii aduce apa proaspata, apoi se pregateste repede de plecare. Un alt beneficiar o asteapta, un alt batran uitat printre nameti. Cu mare efort, batrana o conduce pana la usa... Asteapta sa o revada curand.
In zona rurala de est a judetului Bacau 432 de batrani se afla in situatii similare cu tanti Anica. Zi de zi singurele persoane care se mai preocupa de soarta lor sunt cele 35 de ingrijitoare ale Fundatiei de Sprijin Comunitar, femei simple din comunitate care au fost calificate de organizatie si angajate sa aiba grija de batranii singuri si suferinzi din satele lor. Doua probleme sunt rezolvate astfel: femeile din aceste comunitati sarace, dintre care unele nu au avut loc de munca niciodata, au acum o calificare si o ocupatie stabila. Din asistate social au ajuns contribuabile care isi pot intretine familiile din propria munca. In al doilea rand, batranii din comunitate ramasi ai nimanui, o foarte grava problema sociala, au acum pe cineva care sa aiba grija de ei, sa le intinda o lingura de mancare, sa-i ajute la curatenie, sa le faca focul si sa le aduca apa. Intr-o iarna ca aceasta, aceste interventii inseamna vieti salvate!
Ionut Chirita,
coordonator PR, Fundatia de Sprijin Comunitar