Raportul National asupra Coruptiei este o publicatie anuala a Transparency International Romania care prezinta un sumar al celor mai importante evolutii institutionale, legislative si de politica publica cu un impact asupra luptei impotriva coruptiei in anul precedent.
Acest raport nu isi propune sa ofere o relatare completa asupra evolutiei coruptiei si a masurilor anticoruptie din perioada februarie 2011 â februarie 2012, ci mai degraba sa expuna in mod analitic o suma de aspecte pozitive si negative, oferind in acelasi timp puncte de reper si posibile solutii pentru politicile publice din domeniu care au avut rezultate slabe.
In mod consecvent TI-Romania a abordat problema luptei impotriva coruptiei pe trei paliere, respectiv prevenire, combatere si sanctionare, pornind de la gravitatea consecintelor pe care le poate produce nerespectarea normelor in materie.
Astfel, mecanismele de preventie sunt menite cu precadere sa asigure o transparenta sporita si in acest fel sa reduca cat mai mult cu putinta posibilitatile de incalcare a obligatiilor legale si deontologice. Mai mult decat atat rolul acestora este sa nu expuna actiunile indivizilor unor riscuri de coruptibilitate datorita opacitatii procedurilor, sau a posibilitatii de exercitare a unei puteri discretionare ca urmare a unui vid de reglementare. Prin activitatile de prevenire se identifica si se reduce vulnerabilitatea entitatilor publice la coruptie. Din perspectiva combaterii, actiunile care se inscriu in aceasta sfera sunt mai energice decat cele dedicate prevenirii si de regula pot conduce la aplicarea de sanctiuni administrative. Ceea ce caracterizeaza masurile de combatere este faptul ca ele intervin atunci cand s-a produs deja o incalcare a normelor juridice, insa consecintele produse nu sunt foarte grave, ele avand mai degraba potential de a genera coruptie, decat sa constituie acte de coruptie in sine.
In ceea ce priveste sanctionarea, acest palier este dedicat acelor situatii in care actele de coruptie s-au produs deja, consecintele au fost constatate, singura interventie care mai poate avea loc in acest moment fiind sanctionarea penala a celor vinovati, pentru a evita perpetuarea acestor fapte si pentru indeplinirea functiei educative a sanctiunii penale, pentru restul societatii. Mecanismele de sanctionare sunt in competenta institutionala a sistemului judiciar.
Totodata trebuie avut in vedere faptul ca, de regula, masurile care vizeaza lupta impotriva coruptiei nu se limiteaza la cele de ordin legislativ, ci ele au implicatii atat la nivel institutional, dar si la nivel de politici publice, atunci cand vorbim de intercorelarea diverselor masuri legislative si institutionale dintr-un sector.
Astfel, la baza evolutiilor identificate se situeaza cele pur legislative, de drept material sau procesual, cu incidenta punctuala, asupra sferei lor de aplicabilitate sau asupra normelor pe care le evoca.
Din perspectiva institutionala evolutiile sunt determinate de modificari legislative urmate de aplicarea acestora in contextul institutional deja existent. Evolutiile inregistrate din perspectiva politicilor publice, care ar trebui sa fie si cele mai importante din punctul de vedere al efectelor, se caracterizeaza in primul rand printr-o abordare globala a fenomenului si nu una punctuala. In acest context, evolutiile politicilor publice surprind deopotriva evolutii legislative si institutionale, toate adoptate cu scopul de a atinge obiectivul determinat prin politica publica.
Din aceste considerente, Raportul este structurat pe trei componente majore â evolutii legislative, evolutii institutionale si evolutii ale politicilor publice - la care se adauga o a patra componenta, aceea a analizarii concluziilor si recomandarilor Comisiei Europene formulate in cadrul Raportului privind mecanismul de cooperare si verificare, si o a cincea componenta dedicata reflectarii subiectului coruptie/anticoruptie in presa. Facem precizarea ca desi Raportul Comisiei excede perioadei de raportare la care facem referire, el a fost inclus in prezenta analiza intrucat necesita precizari punctuale cu privire la unele recomandari, care puse in aplicare ca atare risca sa fie in dezacord cu structura institutionala si sistemul de drept romanesc.
Primele trei componente vor fi la randul lor structurate pe cei trei piloni de abordare a luptei anticoruptie: prevenire, combatere si sanctionare. Rezulta de aici o abordare matriceala a studiului, astfel incat sa se ofere o imagine cat mai cuprinzatoare asupra evolutiilor analizate in perioada februarie 2011 â februarie 2012, in ceea ce priveste demersurile impotriva coruptiei.
Sursa: transparency.org.ro
Acest raport nu isi propune sa ofere o relatare completa asupra evolutiei coruptiei si a masurilor anticoruptie din perioada februarie 2011 â februarie 2012, ci mai degraba sa expuna in mod analitic o suma de aspecte pozitive si negative, oferind in acelasi timp puncte de reper si posibile solutii pentru politicile publice din domeniu care au avut rezultate slabe.
In mod consecvent TI-Romania a abordat problema luptei impotriva coruptiei pe trei paliere, respectiv prevenire, combatere si sanctionare, pornind de la gravitatea consecintelor pe care le poate produce nerespectarea normelor in materie.
Astfel, mecanismele de preventie sunt menite cu precadere sa asigure o transparenta sporita si in acest fel sa reduca cat mai mult cu putinta posibilitatile de incalcare a obligatiilor legale si deontologice. Mai mult decat atat rolul acestora este sa nu expuna actiunile indivizilor unor riscuri de coruptibilitate datorita opacitatii procedurilor, sau a posibilitatii de exercitare a unei puteri discretionare ca urmare a unui vid de reglementare. Prin activitatile de prevenire se identifica si se reduce vulnerabilitatea entitatilor publice la coruptie. Din perspectiva combaterii, actiunile care se inscriu in aceasta sfera sunt mai energice decat cele dedicate prevenirii si de regula pot conduce la aplicarea de sanctiuni administrative. Ceea ce caracterizeaza masurile de combatere este faptul ca ele intervin atunci cand s-a produs deja o incalcare a normelor juridice, insa consecintele produse nu sunt foarte grave, ele avand mai degraba potential de a genera coruptie, decat sa constituie acte de coruptie in sine.
In ceea ce priveste sanctionarea, acest palier este dedicat acelor situatii in care actele de coruptie s-au produs deja, consecintele au fost constatate, singura interventie care mai poate avea loc in acest moment fiind sanctionarea penala a celor vinovati, pentru a evita perpetuarea acestor fapte si pentru indeplinirea functiei educative a sanctiunii penale, pentru restul societatii. Mecanismele de sanctionare sunt in competenta institutionala a sistemului judiciar.
Totodata trebuie avut in vedere faptul ca, de regula, masurile care vizeaza lupta impotriva coruptiei nu se limiteaza la cele de ordin legislativ, ci ele au implicatii atat la nivel institutional, dar si la nivel de politici publice, atunci cand vorbim de intercorelarea diverselor masuri legislative si institutionale dintr-un sector.
Astfel, la baza evolutiilor identificate se situeaza cele pur legislative, de drept material sau procesual, cu incidenta punctuala, asupra sferei lor de aplicabilitate sau asupra normelor pe care le evoca.
Din perspectiva institutionala evolutiile sunt determinate de modificari legislative urmate de aplicarea acestora in contextul institutional deja existent. Evolutiile inregistrate din perspectiva politicilor publice, care ar trebui sa fie si cele mai importante din punctul de vedere al efectelor, se caracterizeaza in primul rand printr-o abordare globala a fenomenului si nu una punctuala. In acest context, evolutiile politicilor publice surprind deopotriva evolutii legislative si institutionale, toate adoptate cu scopul de a atinge obiectivul determinat prin politica publica.
Din aceste considerente, Raportul este structurat pe trei componente majore â evolutii legislative, evolutii institutionale si evolutii ale politicilor publice - la care se adauga o a patra componenta, aceea a analizarii concluziilor si recomandarilor Comisiei Europene formulate in cadrul Raportului privind mecanismul de cooperare si verificare, si o a cincea componenta dedicata reflectarii subiectului coruptie/anticoruptie in presa. Facem precizarea ca desi Raportul Comisiei excede perioadei de raportare la care facem referire, el a fost inclus in prezenta analiza intrucat necesita precizari punctuale cu privire la unele recomandari, care puse in aplicare ca atare risca sa fie in dezacord cu structura institutionala si sistemul de drept romanesc.
Primele trei componente vor fi la randul lor structurate pe cei trei piloni de abordare a luptei anticoruptie: prevenire, combatere si sanctionare. Rezulta de aici o abordare matriceala a studiului, astfel incat sa se ofere o imagine cat mai cuprinzatoare asupra evolutiilor analizate in perioada februarie 2011 â februarie 2012, in ceea ce priveste demersurile impotriva coruptiei.
Sursa: transparency.org.ro