Asociaţia Salvaţi Dunărea şi Delta şi WWF (World Wide Fund for Nature) au organizat astăzi, 8 iulie 2010, o întâlnire cu reprezentanţi ai presei, pe tema măsurilor propuse pentru refacerea zonelor inundabile de pe cursul Dunării. Aceste măsuri, a căror eficienţă este demonstrată de un studiu finalizat recent de către WWF, presupun costuri estimative situate mult sub valoarea investiţiilor necesare menţinerii digurilor sau a altor structuri care nu garantează protecţia împotriva inundaţiilor.
După patru ani de la inundaţiile istorice din 2006, Dunărea a atins cote record care pun din nou în pericol vieţi omeneşti şi bunuri materiale. Soluţiile propuse în 2006 şi promovate din nou anul acesta vizează preponderent refacerea şi supradimensionarea digurilor şi se analizează într-o mai mică măsură soluţiile eficiente pe termen lung, atât pentru comunităţi, cât şi pentru mediul înconjurător. Fără a diminua importanţa protejării aşezărilor umane, organizaţiile Salvaţi Dunărea şi Delta şi WWF propun soluţia refacerii capacităţii naturale a Luncii Dunării de stocare a viiturilor şi solicită astfel urgentarea analizării şi implementării măsurilor de renaturare a luncii inundabile a Dunării.
„Situaţia actuală a depăşirii cotelor istorice pe cursul inferior al Dunării este cauzată de lucrările de secare realizate de regimul comunist. Preţul acestor acţiuni iresponsabile de „domesticire a naturii” se măsoară astăzi în procente din PIB. Solicităm guvernului să acţioneze de urgenţă pentru găsirea unor soluţii durabile, economic eficiente pe termen lung şi să treacă peste micile interese locale pentru implementarea proiectelor de renaturare”, a declarat Costel Popa, Director Asociaţia Salvaţi Dunărea şi Delta.
„Potenţialul de refacere a luncii este chiar mai mare decât cel stabilit în Planul de Management pentru bazinul Dunării, ca de altfel şi beneficiile economice şi ecologice obţinute prin implementarea unor proiecte de reconectare a zonelor inundabile. România deţine suprafaţa cea mai mare din lunca Dunării Inferioare şi, totodată, cel mai ridicat protenţial pentru refacerea acesteia. Un proiect pe cel puţin 100.000 de hectare ar putea servi ca model pentru demonstrarea viabilităţii unor astfel de soluţii, ceea ce lipseşte este doar voinţa politică de a-l pune în practică”, a declarat Orieta Hulea, Coordonator Regional Program Ape la WWF.
”Evaluarea potenţialului de reconstrucţie ecologică în lungul Dunării şi al afluenţilor săi”
Studiul WWF prezentat astăzi demonstrează că în bazinul Dunării 70% din luncile inundabile ale râurilor şi-au pierdut, prin îndiguire, capacitatea naturală de descărcare a viiturilor. Mai exact, îndiguirea şi degradarea luncilor inundabile au cauzat pierderea unor importante valori şi procese naturale:
• Pierderea unor zone mari de retenţie a apei, care aveau rolul de a preveni riscul de inundaţii.
• Dispariţia unor zone umede şi a resurselor şi serviciilor pe care acestea le oferă – purificarea
apei, realimentarea pânzei freatice, reciclarea nutrienţilor.
• Pierderea unor ecosisteme naturale importante pentru supravieţuirea unor specii şi habitate rare, specifice luncilor. Studiul demonstrează clar că 24% din vechea luncă inundabilă poate fi reconectată la Dunăre sau afluenţi, cel mai mare potenţial fiind identificat în România. Costurile pentru reconstrucţia ecologică a zonelor propuse in bazinul Dunarii, sunt estimate la 500.000 euro/km², astfel investiţia ce ar trebui alocată tuturor zonelor incluse în studiu este aproximativ 6 miliarde de euro.
Refacerea luncii inundabile a Dunării ar aduce beneficii multiple, nu doar prin reducerea riscului la inundaţii, ci şi prin alte servicii de mediu generate şi disponibile comunităţilor locale- pescuit, piscicultura, turism, agricultura, pasunat.
Studiul Evaluarea potenţialului de reconstrucţie ecologică în lungul Dunării şi al afluenţilor săi poate fi accesat pe site-ul WWF, la: http://romania.panda.org/info/comunicate_de_presa/?194106/Inundaiile-de-pe-Dunre--soluii-pe-termen-lung-pentru-oameni-i-natur