- Casele tradiționale din Râu Sadului prind din nou viață, printr-un program de restaurare care păstrează autenticitatea culorilor și a materialelor de odinioară.
- Meșteșug, viziune și expertiză: Ciprian Ștefan, expert în arhitectură vernaculară, dulgherul Florin Rotar și primarul Daniel Dumitru Minea arată cum colaborarea dintre comunitate și specialiști poate transforma un sat într-un reper cultural.
Cronicari Digitali continuă seria „Cine ascultă o casă?” cu un nou episod video-documentar din proiectul „Restaurări de poveste”. După ce primul episod a deschis seria la Casa Ienăchiță din București, cel de-al doilea episod invită publicul într-un sat din județul Sibiu, unde patrimoniul nu se măsoară doar în lemn vechi și în ziduri ce poartă însemnele trecutului, ci și în curajul de a reda viață unor gospodării cu istorie.
Râu Sadului, albastru și ocru- culori descoperite în tencuiala veche
La Râu Sadului, un sat așezat între dealuri și cu rădăcini pastorale, casele vechi încep să își recapete culorile și formele de odinioară. Restaurarea lor nu este doar o lucrare tehnică, ci și o poveste despre oameni, tradiție și viitor.
Florin Rotar, dulgher cu meserie moștenită din familie, conduce lucrările de pe șantier. Din 1994 bate cuie, face chertări și îmbinări, ridică acoperișuri și readuce lemnul la viață. „Stilul vechi e mai frumos”, spune el, în timp ce caută țigle vechi prin toată Transilvania și amestecă gaz lampant cu ulei de transformator pentru a reda aspectul de odinioară al grinzilor. Fiecare casă primește culoarea descoperită în straturile vechi de tencuială, unele albastre, altele ocru, pentru că nicio gospodărie nu trebuie să semene cu alta. E muncă grea, cu probleme de bani și lipsa materialelor, dar pentru Florin e mai degrabă o provocare.
De partea cealaltă, primarul comunei Râu Sadului, Daniel Dumitru Minea își amintește cum a început totul. O moară veche, părăsită, l-a făcut să caute soluții pentru a readuce patrimoniul la viață. A depus un proiect pe Ruta caselor cu arhitectură tradițională și, în ciuda scepticismului localnicilor, lucrările au prins contur. Proprietarii care au acceptat să intre în program au trebuit să își asume reguli clare: să păstreze casele cel puțin zece ani, să le întrețină, să nu le transforme în afaceri comerciale, ci în repere de vizitare și promovare. Mulți au ezitat la început, temându-se că își vor pierde gospodăriile, dar în timp au înțeles că e o șansă pentru sat. Pentru primar, proiectul nu înseamnă doar restaurări, ci o viziune: Râu Sadului să devină „cel mai frumos sat din Sibiu, poate chiar din România”.
Ciprian Ștefan, expert în arhitectură vernaculară atestat de Ministerul Culturii, completează tabloul cu o privire de ansamblu. El a cercetat una dintre cele mai vechi case din sat, datată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, unde a descoperit urme de pigment albastru, rar întâlnit. Restaurarea a fost o provocare, căci nu se mai găsesc ușor nici pigmenții, nici oamenii care știu să prepare amestecul tradițional. Testul adevărat vine abia după o iarnă: atunci se vede dacă intervenția rezistă. Pentru Ciprian, Râu Sadului are un potențial unic: pe aceeași stradă, vizitatorii pot citi istoria ultimelor două secole, de la casele de secol XIX până la construcțiile din comunism. Vede aici nu doar o șansă de turism cultural, ci și un exemplu de bună practică pentru generațiile viitoare.
Patrimoniul trebuie păstrat în comunitate, acasă, spune Ciprian Ștefan. Nu la muzeu, nu desprins din context, ci acolo unde oamenii îl trăiesc și îl pot transforma în motor de dezvoltare. Iar colaborarea cu primarul și cu meșteșugarii îi dă speranță că acest lucru se întâmplă deja.
Între priceperea lui Florin, viziunea lui Daniel și expertiza lui Ciprian, casele din Râu Sadului își recapătă culorile, poveștile și demnitatea. Iar oamenii află, prin astfel de exemple, că viitorul se poate clădi, într-un mod sănătos, pe temelia trecutului.
Casa Ienăchiță, memorie și identitate, în episodul 1 din „Restaurări de poveste”
Seria „Restaurări de poveste” a debutat, pe 11 septembrie 2025, la Casa Ienăchiță din București, o clădire care păstrează amintiri despre oameni, timp și identitate. Restaurarea a fost prezentată prin vocile arhitectei Eliza Yokina, constructorului Bogdan Vlad (Allevo Aedificia), designerului Horia Mihnea (Cross Design) și meșterului sobar-coșar Mihai Samson. Împreună, ei au arătat cum priceperea, meșteșugul și viziunea pot aduce la viață o casă veche, transformând-o într-un reper de identitate.
Docu-seria, parte din proiectul cultural „Cine ascultă o casă?” – Ediția a IV-a, este realizată de Asociația Human Made Art, cu sprijinul Ordinului Arhitecților din România, din Timbrul de Arhitectură, alături de Institutul Național al Patrimoniului, Complexul Național Muzeal ASTRA și Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București.
Partenerii media ai proiectului sunt Radio România Cultural, Revista Zeppelin și Igloo Magazine.
***
Despre Cronicari Digitali: Platforma Cronicari Digitali, produsă de agenția de PR Zaga Brand, Asociația Human Made Art și Institutul Național al Patrimoniului a reușit să aducă alături o comunitate vastă de oameni preocupați de valori culturale, personalități, experți, vedete, creatori de conținut, și derulează anual proiecte offline și online care se disting prin creativitate și modalități inovative de storytelling digital. Cronicari Digitali dezvoltă produse new media, social media, BTL, PR pentru branduri și instituții preocupate de patrimoniul cultural, turism cultural, gastronomie, multietnicitate și comunități.