
Lasă-ne adresa de email
și fii primul care află noutățile.
Alexandra Maier Ranetti coordonează activitatea de sustenabilitate și implicare în comunitate a ING Bank România. De peste un deceniu, lucrează alături de organizații non-guvernamentale pentru dezvoltarea de programe în sănătate financiară, incluziune socială și protecția mediului.
În rolul său actual, contribuie la dezvoltarea strategiei de sustenabilitate a băncii și coordonează parteneriatele cu societatea civilă. Programele de investiție în comunitate ale ING urmăresc îmbunătățirea calității vieții în orașe, creșterea rezilienței financiare a românilor și accesul la educație de calitate. De-a lungul carierei, a contribuit la lansarea și dezvoltarea unor inițiative precum Banometru și Platforma de Mediu pentru București.
Crede în valoarea parteneriatelor dintre mediul privat și societatea civilă, care reunesc expertize complementare și combină înțelegerea problemelor sociale cu abordări centrate pe beneficiar, pentru a genera programe cu impact măsurabil și de durată.
***
1. Ce teme credeți că vor defini agenda societății civile în următorii ani?
Cred că agenda societății civile va trebui să răspundă la două provocări majore: reducerea inegalităților – între rural și urban, între persoane cu venituri mici și mari sau cu niveluri foarte diferite de educație – și identificarea unor soluții de adaptare la schimbările climatice care generează beneficii și pentru alte provocări ale societății.
În ceea ce privește efectele schimbărilor climatice, proiectele viitorului vor trebui să livreze rezultate pe mai multe planuri simultan: să contribuie la protecția mediului, dar și la creșterea calității vieții, la o tranziție justă, la reziliența financiară sau la securitatea comunităților.
În același timp, cred că ultimii ani au demonstrat maturizarea sectorului neguvernamental și capacitatea acestuia de a interveni profesionist și eficient în rezolvarea unor probleme complexe. Tocmai de aceea, una dintre provocările importante ale următorilor ani va fi consolidarea încrederii publice. Este un capital care s-a construit greu, se poate pierde rapid și care, pare tot mai des, trebuie apărat prin rezultate, transparență și curaj.
2. Ce experiență personală v-a făcut să credeți că implicarea civică poate schimba ceva?
În general perioadele încărcate de emoție, cele de criză aduc acest cadou al lecțiilor și deopotrivă perioadele în care vezi cel mai clar capacitatea oamenilor de a se mobiliza și de a produce schimbare. Pentru mulți dintre noi, pandemia sau primele luni ale războiului din Ucraina au adus astfel de momente. Atunci am văzut organizații, voluntari și comunități care au răspuns rapid unor nevoi urgente și fără vorbe mari, făcând imposibilul posibil.
Am marele avantaj de a lucra alături de buni profesioniști din societatea civilă și de colegi foarte implicați social. Știu sigur că implicarea civică poate produce schimbări reale, nu doar prin resursele mobilizate, ci și prin faptul că îi inspiră pe alții să creadă că lucrurile pot fi făcute mai bine. De aceea mă regăsesc des spunând, inclusiv în perioade aparent mai liniștite, în care nu există o mobilizare colectivă sau o emoție puternică: „uite că se poate”.