Juriu

Ana Rubeli este fondatoarea Asociației Culturale „Aici a Stat” și una dintre vocile active în revalorizarea patrimoniului construit din România. Este autoarea cărții „Mahalale de patrimoniu” și inițiatoarea unui festival anual de muzică clasică dedicat dialogului dintre spații istorice, patrimoniu și personalități marcante ale trecutului nostru.

Cu peste 13 ani de experiență în leadership în organizații internaționale și în domeniul actuarial, abordează patrimoniul ca pe un activ național fragil, cu risc real de dispariție. Pentru a contrabalansa acest risc, a construit prin #Aiciastat o comunitate de peste 80.000 de oameni, aducând în prim-plan clădiri uitate prin cercetare de arhivă, fotografie, tururi ghidate și serate muzicale în spații de patrimoniu.

Proiectele sale creează un format contemporan de consum cultural, în care arhitectura, patrimoniul imaterial și muzica clasică se întâlnesc, transformând trecutul într-o experiență relevantă pentru prezent.

***

1. Ce teme credeți că vor defini agenda societății civile în următorii ani?

Cred și sper că vom vorbi tot mai mult despre calitatea vieții în orașe: patrimoniu, spații publice, acces la cultură, educație și felul în care ne raportăm la comunitate. Schimbările climatice, sustenabilitatea și grija față de resurse vor rămâne teme importante, dar și nevoia de apartenență și de identitate locală. Într-o perioadă în care totul se schimbă foarte repede, oamenii caută tot mai mult repere, povești și locuri care îi ajută să se simtă conectați la orașul și la comunitatea lor.

2. Ce experiență personală v-a făcut să credeți că implicarea civică poate schimba ceva?

Momentul care m-a convins a fost atunci când un adolescent mi-a scris pe Instagram că vrea să își convingă părinții să cumpere o casă istorică din Ploiești după ce am făcut o prezentare online către câteva clase din Colegiul său în timpul pandemiei. Am început să povestesc pe Instagram din ce în ce mai activ despre case și clădiri pe lângă care treceam zilnic fără să le observăm. Am văzut cum oameni care nu se interesaseră niciodată de patrimoniu au început să meargă la tururi, să intre într-o casă istorică, să pună întrebări și să se uite altfel la oraș. Atunci am înțeles că schimbarea începe, de multe ori, prin captarea atenției. Dacă reușești să faci oamenii să vadă un loc altfel, ai făcut deja primul pas spre protejarea lui.